zigot

zigot
is., biy., Fr. zygote
Erkek ve dişi gametin birleşmesiyle oluşan döllenmiş hücre

Çağatay Osmanlı Sözlük. 2010.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • zigot — ZIGÓT, zigoţi, s.m. Celulă rezultată din unirea a doi gameţi; ou fecundat; zigospor. – Din fr. zygote. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZIGÓT s. (biol., fiziol.) zigospor, celulă ou, ou fecundat, ovul fecundat. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • zigot — zi|got Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • zigót — s. m., pl. zigóţi …   Romanian orthography

  • zigospor — ZIGOSPÓR, zigospori, s.m. Zigot. – Din fr. zygospore. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZIGOSPÓR s. (biol., fiziol.) zigot, celulă ou, ou fecundat, ovul fecundat. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  zigospór s. m. (sil.… …   Dicționar Român

  • ou — OU, ouă, s.n. 1. Celulă rezultată dintr un ovul fecundat de un spermatozoid şi din care se dezvoltă, prin diviziuni repetate, un nou organism; zigot. ♦ spec. Oul (1) de pasăre, protejat de o coajă calcaroasă şi alcătuit din două membrane, din… …   Dicționar Român

  • autozigot — AUTOZIGÓT s. m. (biol.) organism care prezintă o pereche de celule provenind de la un strămoş comun. (< auto1 + zigot) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • auxospor — AUXOSPÓR s.m. (biol.) Zigot al diatomeelor, format din conjugarea a doi indivizi care nu se mai pot divide. [< fr. auxospore, cf. gr. auxein – a creşte, sporos – germen]. Trimis de LauraGellner, 16.11.2004. Sursa: DN  AUXOSPÓR s. m. (bot.)… …   Dicționar Român

  • azigot — AZIGÓT s. m. zigot haploid rezultat prin partenogeneză. (< fr. azygote) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român

  • celulă — CELÚLĂ, celule, s.f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică. 2. (În sintagma) Celulă de partid = (în trecut) denumirea organizaţiei de… …   Dicționar Român

  • fecundaţie — FECUNDÁŢIE, fecundaţii, s.f. (biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda). Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”