- davacılık
- is., -ğı
Davacı olma durumu
Çağatay Osmanlı Sözlük. 2010.
Çağatay Osmanlı Sözlük. 2010.
dava — davá s.f. (înv.) 1. reclamaţie, plângere. 2. femeie rea, cârcotaşă. Trimis de blaurb, 03.05.2006. Sursa: DAR dáva ( ále), s.f. – Plîngere, jalbă, acuzaţie în faţa unui judecător. – Mr. dăvie. tc. dava (Şeineanu, III, 45), cf. ngr. νταβᾶς, alb … Dicționar Român