păcăli — PĂCĂLÍ, păcălesc, vb. IV. tranz. A induce pe cineva în eroare, printr o viclenie sau printr o minciună, pentru a trage un folos sau pentru a se amuza; a înşela, a amăgi, a trage pe sfoară. ♦ refl. A şi greşi socotelile; a aprecia greşit, a se… … Dicționar Român
pãcãlí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pãcãlésc, imperf. 3 sg. pãcãleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pãcãleáscã … Romanian orthography
paçalı kuş — evcil kuş … Beypazari ağzindan sözcükler
dribla — DRIBLÁ, driblez, vb. I. intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în aşa fel încât să şi înşele adversarul direct şi să poată trece de el. ♦ tranz. A şi înşela şi a şi depăşi adversarul direct printr o conducere… … Dicționar Român
frige — FRÍGE, frig, vb. III. 1. tranz. A prepara un aliment (în special carne sau peşte) prin expunere directă la acţiunea focului (în frigare, pe grătar etc.); p. ext. a prăji în tigaie. ♢ Compus: (fam.) frige linte s.m. invar. = om avar, zgârcit,… … Dicționar Român
jucare — JUCÁ, joc, vb. I. 1. refl. A şi petrece timpul amuzându se (amuza) cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ♢ expr. A se juca cu focul = a trata în mod uşuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. refl. fig. A şi bate joc, a nu da… … Dicționar Român
mistifica — MISTIFICÁ, mistífic, vb. I. tranz. A induce în eroare; a înşela; p. ext. a denatura, a falsifica adevărul. – Din fr. mystifier, it. mistificare. Trimis de LauraGellner, 01.06.2004. Sursa: DEX 98 MISTIFICÁ vb. v. denatura … Dicționar Român
potcovi — POTCOVÍ, potcovesc, vb. IV. tranz. 1. A pune potcoave animalelor de tracţiune. 2. fig. (fam.) A înşela, a păcăli. ♦ A învăţa minte pe cineva. – Din potcoavă. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 A potcovi ≠ a despotcovi Trimis de… … Dicționar Român
păcăleală — PĂCĂLEÁLĂ, păcăleli, s.f. Glumă, farsă, şotie; păcălire, păcălitură. – Păcăli + suf. eală. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PĂCĂLEÁLĂ s. 1. v. farsă. 2. v. înşelare. 3. v. înşelătorie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
înşela — ÎNŞELÁ, înşél, vb. I. I. tranz. (înv.) A pune şaua pe cal, a înşeua. II. 1. tranz. A induce în eroare, a abuza de buna credinţă a cuiva; a amăgi. ♢ expr. A înşela aşteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simţuri, facultăţi psihice) A nu (mai)… … Dicționar Român