- peşinci
- is.
Malı peşin para ile satan veya satın alan kimse
Çağatay Osmanlı Sözlük. 2010.
Çağatay Osmanlı Sözlük. 2010.
peşin — PEŞÍN adv. 1. (pop. şi fam.; de obicei în legătură cu verbe ca a da , a plăti ) În numerar, cu plata pe loc. ♢ (Adjectival) Bani peşin. 2. (înv.) Îndată, imediat, numaidecât. [var.: (înv.) peşím adv.] – Din tc. peşin … Dicționar Român