- planör
- is., Fr. planeur
Hava akımlarından yararlanarak uçan, uçağa benzer motorsuz hava taşıtı
Çağatay Osmanlı Sözlük. 2010.
planör
Look at other dictionaries:
planor — PLANÓR, planoare, s.n. 1. Aparat de zbor fără motor, la care deplasarea se realizează datorită unor factori meteorologici (curenţi de aer) sau de relief (zbor de pantă). 2. Osatura generală a unei aeronave, cuprinzând în special organele asupra… … Dicționar Român
planor — pla|nor Mot Agut Nom femení … Diccionari Català-Català
planór — s. n., pl. planoáre … Romanian orthography
planorist — PLANORÍST, Ă, planorişti, ste, s.m. şi f. Pilot sau constructor de planoare. ♦ Sportiv care practică planorismul. – Planor + suf. ist. Trimis de oprocopiuc, 21.03.2004. Sursa: DEX 98 planoríst s. m., pl. planoríşti Trimis de siveco, 10.08.2004 … Dicționar Român
derivă — DERÍVĂ, derive, s.f. 1. Unghiul dintre direcţia de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave şi direcţia reală de deplasare determinată de vânt (la avioane) sau de curenţii maritimi (la nave). ♢ expr. A merge (sau a fi) în derivă = a pluti în … Dicționar Român
fuzelaj — FUZELÁJ, fuzelaje, s.n. Parte componentă a avionului sau a planorului, care face legătura între aripi şi ampenaje şi care poartă încărcătura, postul de pilotaj, comenzile etc. – Din fr. fuselage. Trimis de ana zecheru, 14.05.2004. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
aeromodel — AEROMODÉL, aeromodele, s.n. Machetă de avion sau de planor. [pr.: a e ] – Din fr. aéromodèle. Trimis de ana zecheru, 18.08.2002. Sursa: DEX 98 aeromodél s. n., pl. aeromodéle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic AEROMODÉL … Dicționar Român
motoplanor — MOTOPLANÓR, motoplanoare, s.n. Planor cu motor auxiliar. – Din fr. motoplaneur. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 motoplanór s. n., pl. motoplanoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic MOTOPLANÓR s. n.… … Dicționar Român
plana — PLANÁ1, planez, vb. I. intranz. 1. (Despre păsări) A pluti sau a se menţine în aer cu aripile întinse, aproape nemişcate. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu… … Dicționar Român
planat — PLANÁT, Ă, planaţi, te, adj. (În sintagma) Zbor planat = zbor executat pe o pantă în coborâre, cu pierdere uniformă de înălţime, de către aeronave autopropulsate (cu motorul cu viteză redusă) sau planoare. – v. plana1. Trimis de oprocopiuc, 13.09 … Dicționar Român
