ustura — USTURÁ, pers. 3 ústură, vb. I. tranz. A provoca cuiva o senzaţie dureroasă de înţepătură, de urzicare sau de arsură. ♦ fig. A provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera. – lat. ustulare. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX … Dicționar Român
ustura taşı — is., min. Ustura bilemek için kullanılan taşın yapıldığı bir tür sert şist … Çağatay Osmanlı Sözlük
ustura tutunmak — vücuttaki istenmeyen kılları temizlemek … Çağatay Osmanlı Sözlük
paku — ustura … Çağatay Osmanlı Sözlük
MİHLAK — Ustura … Yeni Lügat Türkçe Sözlük
yilku — ustura, alet i tiraş … Çağatay Osmanlı Sözlük
usturător — USTURĂTÓR, OÁRE, usturători, oare, adj. Care ustură, care produce usturime. ♦ fig. Care provoacă o durere sufletească, o jignire; tăios, caustic, incisiv. – Ustura + suf. ător. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 USTURĂTÓR adj. 1. v.… … Dicționar Român
usturare — USTURÁRE, usturări, s.f. Acţiunea de a ustura şi rezultatul ei. – v. ustura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 usturáre s. f., g. d. art. usturării; pl. usturări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
usturime — USTURÍME, usturimi, s.f. Senzaţie dureroasă caracteristică, pricinuită de o înţepătură, de o arsură, de urzicare, de un miros înţepător etc.; usturătură. – Ustura + suf. ime. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 USTURÍME s. 1. v. arsură … Dicționar Român
usturoi — USTURÓI, usturoi, s.m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu gust şi miros caracteristic, cu frunze lanceolate, al cărei bulb, format din mai mulţi bulbi mici de formă lunguiaţă, are gust usturător, este bogat în substanţe nutritive şi… … Dicționar Român