- besteli
- sf.
Bestesi olan, bestelenmiş
Çağatay Osmanlı Sözlük. 2010.
besteli
Look at other dictionaries:
beşteli — BEŞTELÍ, beştelesc, vb. IV. tranz. (fam.) A face pe cineva de ocară, a mustra pe cineva cu ocări, cu insulte. – et. nec. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 A beşteli ≠ a făli, a lăuda Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
fleaşc — interj. Cuvânt care redă sunetul produs la lovirea unui corp moale (şi elastic). [var.: fleóşc interj.] – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 13.05.2004. Sursa: DEX 98 fleaşc / fleoşc interj. Trimis de siveco, 10.09.2005. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
beşteleală — BEŞTELEÁLĂ s.f. (fam.) Faptul de a beşteli. Beşteli + suf. eală. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BEŞTELEÁLĂ s. v. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş. Trimis de siveco, 13.09 … Dicționar Român
băşcălie — BĂŞCĂLÍE s.f. (arg. şi fam.; în expr.) A lua (pe cineva) în băşcălie sau a face băşcălie (de cineva) = a şi bate joc (de cineva), a face de râs pe cineva. – et. nec. Trimis de paula, 12.08.2004. Sursa: DEX 98 BĂŞCĂLÍE s. v. batjocură, bătaie de … Dicționar Român
certa — CERTÁ, cert, vb. I. 1. refl. recipr. A se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere; a se gâlcevi, a se ciorovăi, a se ciondăni. ♦ A rupe relaţiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra. ♢ expr. A fi certat cu… … Dicționar Român
dăscăli — DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. 1. tranz. A învăţa, a povăţui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcţiona ca dascăl. – Din dascăl. Trimis de ionel… … Dicționar Român
neşîde — (A.) [ ﻩﺪﻴﺸﻥ ] 1. şiir. 2. besteli ve güfteli eser … Osmanli Türkçesİ sözlüğü
