- beylikçi
- is., tar.
Divani kalemin başı
Çağatay Osmanlı Sözlük. 2010.
beylikçi
Look at other dictionaries:
beilic — BEILÍC, beilicuri, s.n. 1. Casă în care erau găzduiţi beii şi alţi trimişi oficiali ai Porţii otomane în ţările româneşti. 2. Vânzare forţată de oi în ţările româneşti, făcută în favoarea sultanului la preţuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3.… … Dicționar Român
