- menzilci
- is., tar.
Uzak yerlere menzil beygirleriyle giden posta tatarı
Çağatay Osmanlı Sözlük. 2010.
menzilci
Look at other dictionaries:
menzil — MENZÍL, menziluri, s.n., s.m. (înv.) 1. s.n. Nume dat în ţările româneşti, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători şi pentru corespondenţă); olac. 2. s.m. Curier, ştafetă. – Din tc. menzil. Trimis de… … Dicționar Român
